Am luat Lumina azi noapte,
toată viata mea se vede mai clar
profundă ca oceanul lumii-
noima Învierii cucernic mărgean- lucitor cleștar
să umple să sudeze destine planetare fisurate.
am plutit o secundă într-un balon de romantism
legând cu panglici roze două ceruri în derivă
plăcinta dragostei din varză acră nu- mi este de ajuns
s-o împart martirilor din ceruri cu dulcea colivă.

? an de an și Moartea primește lumină- privilegii complexe
își schimbă definițiile după mofturi de orientare,
mafie, corupție, teroare, rapacitate, fatalitate imună,
lumina ei sordidă-i ca drogul ce ucide iepurașul din terna verde iubire.

nu vreau să mă bucur pentru rechinii cărora le cresc instantaneu caninii sparți în carapace de broaște țestoase,
nu vreau să accept resturi de liniște ca cei învinși, vreau moarte morții nebune, străine ...
vreau turturele albe ci nu ciori haine suportate de sărace grâne, am dreptul să mai cred curajos în Hristos
ca în justiția Luminii albă trăitoare ștafeta
deasupra mea pe albii nori visătoarea egretă duce
la îngerii ei un rozariu de scoici.

m-au invățat privighetori de anotimpuri fericite să nu mai vreau imagini cu Iisus însângerat de popi și soldați -
țintuit de două milenii pe cruce, astfel nu mai vreau înviere cu tradiția minciunilor , nebunilor liberi scotocitori prin soarta universului , a mea, a ta...
nu știu ce caut eu în politichia apelor mereu tulburi,
nu mai vreau să-mi presar îndurarea pe tâlharul baraba
nu mai vreau să văd îngeri pierind în noroi cu cocioaba de stuf
cînd dracii toti la clubul beznelor le prizează lumina,
în iertătoarea lumină a zilei par atinși de sfântul duh
atâtea măști pe scena lumii- superficiala fericire - înviere de bluf.