Candva ti-am spus sa nu ma parasesti fara sa-mi spui,
Fara sa dai un rost la juramintele facute in amurg,
Tu floarea mea de colt, cu pleoape tremurand la ochi caprui,
Cu parul despletit in valuri ce peste umerii albi curg.

Miresmele s-ar transforma-n tarana si nu ne-am recunoaste,
Cand undeva-ntre ganduri, ne vom opri sa mergem iar in doi,
Sperand ca din cenusa aceleasi idealuri se vor naste,
Si va-nflori pustiul dincolo de zare prin curcubee fara ploi.