Din jilțul ce nu-l poate lua cu el,
Vorbește țării de moralitate.
Bandit cinstit săracul de mișel,
Imun la cinste în totalitate.

Degeaba-l acuzați de mișelie.
Cu argumente doar de el crezute,
Vă perorează-n stil de parodie.
Declară belicos că … n-o să lupte!

Că nu se va lupta, aceasta-i clar .
La sânul gras al gloatei păcălite,
Se-nfruptă lacom și ades sughite.
Că e flămând ar vrea să-l credeți, dar.

De ce-arătați spre el că v-a furat?
Ce, v-a luat viața? V-a luat doar banii.
Vi-i dă-napoi , ce dacă zboară anii.
Oricum dacă-i aveați alții v-ar fi prădat.

Nu-i treaba voastră să îl judecați,
Doar e imun la astă judecată.
Voi n-aveți dreptul să-i găsiți vreo pată.
Nu știți s-o faceți, deci, de ce jucați!?

Și tragi concluzia profund nefericită,
Că-și merită românii, deplin soarta.
Și-ți pare rău pe loc că nu au alta,
Înjuri și-ți spui : „ ce viață chinuită!”

Nu-i prost deloc poporul ăsta bun,
A fost doar luat de prost de câte unul,
Când s-a crezut deștept trăgând cu tunul,
Ce-a fâsâit în loc să facă bum.

16 apr.1997