În colțul ochilor tăi întunecați aș sta,
Așteptând în tăcere clipa...lacrima ta.
De frig, de ploaie sau soare nu m-aș speria,
Protejându-mă tandru chiar cu geana ta...
Ca un sărac far' de toate stând pe alocuri,
Privind în gol cu ochii reci, cerșindu-ți lacrimi.
Întunericul din ai tăi ochi
Mă face să cred că-s plini cu cenușă,
Ori te-ai lăsat cred, de noapte sedusă...
În clipa când adormi mă-nvelesti domol cu-ale tale gene,
Simțindu-le calde, lăsate peste mine alene.