Da, e târziu,
Totu-i pustiu,
În stație stau și-aștept,
Tramvaiul să vină
Spre tine să mă-ndrept...
De la o tonetă tristă mi-am cumpărat un bilet,
Ultimii bănuți, găsiți, în buzunarul de la piept.
Noaptea, dând frâu liber frigului
Să îmbrățișeze orice obstacol din calea lui,
Vântul prin hainele mele trecea,
Până ce de pieptul meu se lovea.
Genele le-aveam uscate și grele,
Din cauza lordului nopții,
Ce mătura praful de pe stele.
Avându-le îngreunate,
Ușor, ușor ochii mi se închideau
Sub pleoape.
Într-un târziu avea s-apară vatmanul,
În spatele lui, urmând a fi tramvaiul.
Imediat mi-am scuturat ochii,
M-am oprit din scrâșnetul dinților
Ce ajunseseră tociți,
Și nu mă gândeam la nimic altceva,
Decât la tramvaiul ce-avea să vină,
Cu specificul miros de cerșetor
Ce stă adormit de foame lângă radiator,
Împrăștiind duhoarea în tot vagonu' gol.
Din spate se-auzea sforăitul ecou...
Aveam să merg pan' la capăt cu el...
Mă chinuiam să văd ce număr este, apropiindu-se
Am putut citii cu drag tăblița electronică: DEFECT...