Pământul ne hrănește ne cheamă, ne înghite,
Românii îl iubesc mai rece sau fierbinte,
Însă visând la viața din cele patru zări,
Din sărăcia țării migrează-n depărtări.

- Pierduți în pribegie cu lacrimi vă luptați,
Legați sunteți de glie doar prin părinți și frați,
Copiilor doriți, să dați un trai decent,
Prin euro, dolari să uite ce-i un cent.

Nu pierdeți rădăcina, aici voi v-ați născut,
Cerul v-a dat lumina, pământul v-a crescut,
Rămâneți lângă vatră și patria slujiți,
Valoarea arătați-o și nu mai rătăciți.

Plecând, uitați de țară, nu mai sunteți români,
Luând copii afară, veți deveni străini,
Himera alungați-o, păstrați-vă tulpina,
Străinul nu vi-e frate, pândește ca jivina.

Necunoscutul șade între nădejdi și feste,
Și poate ve-ți ajunge bogați ca în poveste,
Rămân doar patrioții anticipând destinul,
Crezând că Europa va oferi festinul.