Uneori femeia devine o scânteie,
Bărbatul neștiind ce înțeles să-i deie,
Subtilitatea sa ascunsă-i sub o mască,
Pe partenerul ei lăsându-l gură-cască.

Gândul femeii este călător... departe,
Bărbatul se-întreabă cu cine o împarte,
De-i tânăr el se crede masculul ideal,
Doar vârsta îi clădește portret original.

Mirat și gânditor, doar pentru sine-și spune:
- Vrabia pare tot pui, tânără rămâne!
Privește spre ea lung, evaluându-i vârsta,
- Însă, de ce oare ea face pe artista?

Femeia tăcută, nu uită și nu iartă,
Păcălitorul pierde, dându-i altă soartă,
Diplomația vieții, se pierde în fire,
Ea mîngîie obrazul, ce părea subțire.

Există și bărbați, conduși de a lor sculă,
Findcă, nu au pe ce să pună o căciulă,
Corecții îi aplică, crezând-o un copil,
Dorind să o supună temeinic și abil.

Nu devii convingător, maltratînd consoarta,
Minciuna va pătrunde firesc în casa ta,
Dacă adevărul produce alergie,
Te va minți frumos să-ți facă bucurie.

Încet,încet femeia ițele-și întinde,
Pătrunde cu motive prin diverse tinde,
Frica de minciună, simțind că o apasă,
Ea caută ceva... ce îi lipsește-n casă.