poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-12 | |
În tăcerea moale așternută
ca praful peste lucrurile din camera în care m-am retras, orice sunet mă face să tresar. Mă simt odată cu cărțile, cu versurile poeziilor lui Nichita, Eminovici... Trăiesc printre lucruri și cărți, igrasie și amintiri... Cât de solidificat îmi simt trupul, lacrimile traversându-mi pomeții și lăsându-mi urme cristaline, urme solitare fără pereche. Adulmec fără rost mirosul pustiu al deșertului, mirosul de nisip nomad. Mirosul strângerii de mâna pustie care mă îmbrățișa. Renasc privindu-mi rândurile rănilor care mi-au stors puterea, creațiile lirice ostentative în melancolia lor, a cuvintelor. Rabd ca o fecioară în singurătate, ca un solitar într-un deșert, ca un gând fără de minte, ca o zi făr` de amurg... Oftând înzecit înlăcrimat durerii asuprit în rânduri și-n triste văi, pierdut sunt omul rugat durerii în liniștea pierzării, tristelor văpăi. Doar un sâmbure cristal de rouă în vremea udă de lacrimi dulci, când tot e farmec și dat uitării doar o lacrimă de dor și plâns. Efemere lacrimi și nopți uitate de gândul trist al tristelor uitări, lumina tristă ce-i obscură în drumul meu cu pași stingheri...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate