Ispititoare, dulce acadea
Ardea sub sticlă ca în templu
Când strălucirea grea înfățișa
De la tăierea pruncilor, exemplu

Din aspre lumi. Înflăcăratul sud
Trimite adierea frigului bizar
Al fructului oprit de crud
În unduirea fețelor de var

Pe care triști și-nlăcrimați bufoni
Le au prin vagi păduri de leandri
Când taie inflamații ganglioni
C-un gest spasmodic, zâmbind tandri.

Și-atunci pe cine să aduni
În poduri largi, în arcuită punte
Ca strânse cercuri de nebuni
La înnodarea lumilor disjuncte?