Ai vrea să te lași de orice meserie.
Și să faci numai cursuri de pictură.
Alfabetul dragostei se... tace pe hârtie.
Pe șevalet există și datul din dantură ?!

Au fost cândva Ioni Barbi, strofe, ritmuri.
Sunt perimate ? Din voia Ta, Doamne ?
Ce să te mai caut printre scriitori ?!...
Tați artiști cu fiice veline – coli trecătoare.

Arta se face diferit. Să n-accepți confuzii!
Amestecul de genuri i-alungă și pe fani.
Nici conservele nu-ți plac la muzici.
Mai bine te-nfășori plan, în culori tari.

Treci în spațiul bidimensional calm.
Ca un perete fără grosime. Erete. Ecou.
Agață-te de stilou. Și sparge-l de tavan.
Te legeni încadrat. În planșe de clasor.

Ești o serie rară – timbre din Liberia !
Ești nuduri de Gauguin, Lautrec, Renoir...
Ești elefanți, zebre, girafe, sepia.
Ești nave, curse, stea – tot, ce mai!

Fiind ceea ce neființa nu era de fel
ai ignorat iubirea ca un menestrel.
Sonetul ce l-ai da iubitei e-acum pastel.
I-ați gândul s-o lauzi în vers. Ratezi!