Imagine cu cearceaf albastru pe jumătate din trup,
jumătate rămând în voia dimineții,
imagine cu oglindire de chip pe geamul atins de ploaie
mai văd
ușa deschizându-se cu val de aer cald
în sclipiri de veșminte mov
mai văd
spațiile risipite în atomi, distanțe
contractate de iarnă.

Fac un pas
și pasul meu
se acoperă cu nisip.