Fulguleț, micuța stea,
Nimeri într-o cutie,
Unde-un spiriduș cânta
Și-nvârtea o jucărie.

Era noaptea, dintre toate,
Cea mai lungă, mai frumoasă,
Când figurile sculptate
L-așteptau pe Moș acasă.

Spiridușul, în primire,
Luă fulgul fără vină,
Ce căzu, de fericire,
Peste mica balerină…

- Domnișorule de nea,
Sper să nu se mai repete,
De nu vezi, mai spuse ea,
Mă-ntrerupi din piruete!

Fulguleț avea obrazul
Alb ca varul, rușinat:
- Dacă ăsta e necazul,
De el cred că te-am scăpat!

Și pe căile-i răzlețe,
Lângă micul toboșar
Se-oploși, când două bețe
Îl loviră în cap… Iar…

De acolo, mai departe,
Iuhuuu, înspre-un mânz de lemn -
Ca-n poveștile din carte,
Unde-ascunse,-n van, un semn…

Când crezu că-și ia avântul
Pe căluțul lui semeț,
Auzi... Poate fu vântul...

- Hai la Moșul, Fulguleț!