Acum, când am păstrat tot timpul
Și am răbdare să-teascult,
Mă ghemuiesc timid în gânduri
Și te privesc mut, îndelung,
Nostalgic gând.

Acum, îți înteleg durerea
Și hotărât vin să mă ierți,
Surprind în sufletul tău iarnă
Și-n loc de lacrimi doar nămeți,
Mă rătăcesc.

Transfigurat, pășesc în tine
Îndurerat eu te privesc
Și nu-nțeleg cât de nemernic
Am fost de am produs acest îngheț,
Mă arde frigu-n piept.

Sunt mut și fără rost, și tot în tine
Îmi caut cu speranță loc,
Zadarnic plâng și vreau sa te-ncălzesc
Accept forțat să-mi mut iubirea,
Teribil mă detest.

Neștiutori primim și folosim în viață
Cadouri unice și făr' de preț
Le consumăm fără a tine seamă
Că viata fără ele, nu are niciun sens.
Ce ironie!
Acum, ador sa te iubesc.