duelul între pielea mea
și praful adus de lumina zilei
unde îmi stocam pașii
împreuna cu sunetele lor
a luat sfârșit
numaidecât se vor șterge
liniile albe ale șotronului
apa ploii e teaca
în care îmi voi întroduce trupul
iar cu ochii trimiși în geam
voi proiecta o scară
pe treptele căreia
îmi va urca și coborî sufletul
până la dispariția ultimului ropot...