„Când sufletul meu a ieșit din trup, atunci îngeri purtători de lumină l-au luat în mâinile lor.”
Sfânta Teodora


De astăzi
Vei trece având cântecul celor Nouă Coruri alături
Între mâine și ieri, veșnicul tunel.
Arcuite vămi cer socoteală
Pentru fiecare labirint de scări
De lecții, de nopți-ferestre, pentru fiece toamnă.

Arpași vor rupe bucăți din spirit, măsurând deșert cu-n trecut
Cerându-și hămesiți liniștile lor, cu răgușelile lor
Cu urletele lor roșii
Vor smulge halca lor de carne din umeri, din talpă.
Bucata petrecută cu noi toți râzând, la masă
Cea în care ne-ai dat afară din casă
Vor fi cântărite fără oglinzi, toate.


Arvună pentru suflet, mamă
Arvună Duhului Sfânt!


Astăzi te ducem doi frați și o soră
la groapă.
Pământ din pământ în pământ.

E august și cald, iar lacrimile îi ard copilei obrajii.
Făptură ce-și plânge prea curând propria moarte
Cu capul pe umerii mei în sughițuri întreabă
“Unde mami va ajunge?”

Bătrâne ce poartă sicriul
Sleiesc de puteri, de jelit
și pe pietre te scapă.
Te-ai lăsat tot mai grea în coșciug.
Acasă-i departe mamă, departe...
Cimitir de sticlă așteaptă
Cimitir pe hărți rătăcit.


Astăzi te ducem doi frați și o soră
la groapă.
Pământ din pământ în pământ.


Am fost cât orizontul de singuri
Dar acum, mai uitați ca oricând.