Am trimis aseară vântul
Să cutreiere pământul
Și s-aducă sus pe munte
Flori ce pot să te încânte,
Să-ți alunge de pe față
Lacrima cu flori de gheață,
Să poți iarăși să zâmbești
Deși nu mă mai iubești.

Vântule cu aripi mari
Aș vrea iar să fim hoinari
Și să viscolim prin flori
Toată noaptea până-n zori.

Vântule cu aripi bune
Aș vrea iar să zbor cu tine,
Ca atunci la început
După cel dintâi sărut
Când iubirea sa-ntrupat
Într-un foc pe înserat.

Vântule hoinarule
Mai ții minte valurile
Hârjonindu-și malurile,
Și chiar farul minunat
Stând pe mal înfricoșat
Când pe cer nu era lună
Și veneam ca o furtună.

Vântule prietene
Nu-ți înfoia pletele
Căci nu mai avem putere
Suntem doar o adiere...
Care poate mâine piere.

P.S.
Vântul iarăși a plecat
Să-ți aducă pe-nserat
Acel clipocit ciudat...
Prea încet sau murmurat,
Prea șoptit sau îngânat,
Ce-i de fapt doar un oftat
Sub un far ne luminat.