Am văzut-o odată pe stradă
Purta aceiași jeanși cu fluturaș pe buzunarul drept de la spate
Părul era ca o vâlvătaie
Sub aerul moale de pe aleea cu castani
Privea înainte trufașă
Părea că nu s-a schimbat prea mult
Doar mici linii aduceau cu noua Andreea
Același lip-glow sclipea pe buzele sale
De culoarea gumei de mestecat Turbo mestecată cu poftă
De după mască de “Lindsay Lohan wanna' be!”
Călca bărbătește pe trotuar
Sânii i se aplecau prin maieu ca un fruct prea copt
Și zâmbea grațios tinerilor bărbați
Întorcând capul către unii.

Mă privi încruntând aerul după ea
Ca o mașină de îngheațată ce lasă în urma ei o dâră de aditivi sintetici.

Trecuse mult timp de când nu ne mai văzusem
Atunci când ne omoram orele după-amiezii în camera de oaspeți
Printre cărți și eseuri
Și mângâieri pline de remușcare
“Nu ar trebui să facem asta
Și cealaltă”
Și uși trântite cu zgomot.
Printre scări și pasaje de blocuri
Sub burlane ascunse de trecători.

Privirea mea îi spusese ceva cu ranchiună
O împinsei din lateral cu fundul
Iar ea întoarse capul și-mi spuse cu patos: Idiotule!