o iubire este întotdeauna ca o insulă
destinată în exclusivitate celor care o pot dovedi
cu acte în regulă, un șir de martori și măcar o cicatrice

o iubire este întotdeauna o boală incurabilă
s-a demonstrat științific, în mod aberant
că o iubire trebuie să fie tot timpul pară

de acolo totul a trebuit să se nască
iar eu am înțeles prea târziu
pe insule poate să nu locuiască nimeni

o iubire este întotdeauna o filă din jurnalul fanteziei
o iubire se naște din cântece ultramarine
din tăceri izbucnind dinspre ziduri

am să-ți explic, se vor inventa între timp spitale
pentru bolnavii de iubire și obsedații de-o culoare
tu vino la noapte să-ți arăt colecțiile mele
despre iubire și câteva tratate abandonate

până te hotărăști am să ronțăi umbre-de-chat
o să-mi pipăi papucii, vreau să fiu sigură
că nu cumva ating ceața desculță

am să-ți explic cum iubirea e ca o goană albastră
cu atingeri timide, ascunse și triste
cum invadează tavanele nocturne, lăsând umbrele gaj

nu îmi lăsa impresia că inventez de una singură o știre
ce se poate transmite până la ultimul meridian
am să pândesc singură prizonierii iubirii deghizați în civil

voi vopsi cu verde ceasurile amiezii
din invizibil am să compun poeme absurde
ce se pot scrie pe asfalt și striga în gura mare prin gări

oricum, acest septembrie e plin de tăcere
versuri nescrise, cafea amară și scrum de țigări
e ultima pierdere înainte să condamn ultimele cuvinte

sunt ca un evadat și-mi explodează toate paginile albe
într-un pahar cu apă în fiecare dimineață
sunt un zar aruncat la întâmplare pe un tratat despre iubire

dar parcă tot mai des mă întreb ce mai visezi
dacă pe la tine sâmbetele tutungeriile sunt închise
sau dacă duminicile sunt simple fotografii atârnate-n perete.