AMNIOTICA SPERANÞÃ
poate obsesiv-persuasiva rugăciune.

Nu știu să fac afaceri cu focul,
cu aerul, cu apa cu pământul,
nici cu arma nu-mi forțez norocul,
nu vând padurea să căptușez mormâtul.

In conștiința ancestrală a verbului - a fi,
sunt ploaia de vară, secunda unui timp,
inaintea mea semănătorul de cuvinte vii
s-a rugat să nu mai fie secetă pe câmp.

În creștetul nopții adastă virulența
(dar se doarme bine cu portofelul plin).
Între rănile iubirii ziua face diferența
când bogatul ca săracul se lovește de suspin.

Stau la fereastra cuvântului treaz
gândind Aurore cum nasc certitudini.
Eu inventez din raze rotițe de turcoaz
viitorul să nu aibă atentate la origini.