Poate trecem împreună pe sub podul dintre clipe
Așteptând singurătatea să zâmbească mai ușor,
Si-mpartind eternitatea cu bataia din aripe
Să plutim deasupra lumii pe al stelelor covor.

Nimeni nu va înțelege de ce suntem împreună
Sfidând legile naturii și zburând precum un gând
Printre visele ce pleacă, doar ținându-se de mână
Când vin zorii lângă pleoapă s-o trezească fremătând.

Poate ți-a ajuns tristețea măsurată-n zile lungi
Și-ți dorești să lași în urmă amintiri ce nu le-ai vrut,
Aplecată peste stele, încercând ușor să strângi
Visele neîmplinite care-n noapte-au dispărut.

Nu pleca din raze multe ale nopților senine,
Luna-ți oglindește chipul ca o mare de cleștar,
M-am ascuns și eu de teamă într-o lacrimă din tine
Și-am să plec când veșnicia ne-o uni într-un altar.