priviri pe rama răsăritului...
crestele munților atinse sunt de aripă singurătății

cale, trandafiri spulberă surâsul ...

tălpile tale
ciupesc fragilitatea norului,
desenează pe nisipul umed
parfumul rochiei de mireasă;
împrắștie-cu usurința unor artificii, amintiri stropite cu rouă

departe este căldura îmbrățișărilor tale, iubitul meu !
departe e
de artezienele bucuriei.. -
cheie de cristal,
care deschide cutia muzicală:
vals cu inocența unei păpădii ,
vals cu dezmierdarea unui val ...
cortina apusului
îngroapă în undele lacului soarele
geruri violente nu distrug cutezanța cascadei

coamele cailor
o ating,
fluturii sorb nectarul florilor, pe care le-am sărutat sub clar de lună;
luminișuri copleșite de dor,
lanuri de grâu strivite de pasiune, de dragoste...


cine poate să prindă între degete simplitatea unui apus?
s-o transforme într-o zăpadă,
aminte să aducă trandafirilor
de iubire?
cine poate să cuprindă în priviri marele zbor al vulturului,
să-l modeleze
într-o răcoroasă atingere...sărut?
cine?