VORBIND DESPRE O GLORIE UCIGÃTOARE.


Zei furibunzi se luptă pe cîmpul sarac
Argumentul stă ascuns după munți de arme,
Spre mine aleargă un greier și-un gindac
O neputință veche ne biciue cu drame...

Și mii de vulturi construiesc inalte fericiri,
Peste nefericirea ingerilor mult prea obosiți
Bietul blid de mămăligă împărțit între martiri
Este dulcea moștenire și blîndețea din părinți.

O cît aș vrea să răsfir optimism de păună,
Spre patru poli ca un magician prestigios
Să mulg veșnicia candorii din stele și lună
Vaste bezne beau lumina cosmosului glorios.

Oare din ce mister ar mai putea să curgă
Dreptate și substanța gloriilor divine ?
In cîmpul romănesc și păpădia e taumaturgă
Un codru cu nai fermecat imi cînte prin vîne.