îmi doresc cel mai simplu lucru,
mic... ca bobul de grâu!
să se facă lumină între noi...
să ne vedem atât cât trebuie –
eu, femeie, tu, bărbat, iubirea iubirii.
ferestrele satului care se aprind,
pentru că timpul primește mângâieri
de la mamele noastre...
și totul este un film cu dimineți
de dulceață, sfințită de Maica Domnului.
o veghiere subliniată doar la ora
când cocoșii devin poetici și senini,
ca să aducă aminte tuturor lăcustelor
de triumfala încăpățânare
a inimii... repetând acel „te iubesc”
colorat a curcubeu.
îmi doresc să miroasă a ploaie,
să ne recunoaștem mereu așteptarea
în oglinda sufletului...
tu, să-mi săruți rotirea lutului,
eu, să-ți îmbrățișez alergarea
destinului... până verticala
se va lăsa pe un vers...
să bată la poarta psalmului nostru.
o dumnezeire aprobare de alt rai.
primind știința în cutia poștală.
mică... un bob de grâu...

6 octombrie 2009, 02:04