Plouă mărunt,
Pe geam picături văd că sunt.
Plouă monoton,
Pe-o tablă de șah, un pion avea papion.
Plouă și nu e secret, vă spun și vouă,
Plouă de azi noapte de la ora nouă.
Ploaia-nfuriată, picătura-i filtrată,
Zi întristată, arșiță-nlăcrimată...
Plouă mult prea intens,
Nimic nu mai are sens...
Plouă parcă dinadins,
Destin ce urmează a fi stins...
Caii albi, înaripați, ai nopții,
Galopând ca niște stăpâni ai morții...
Ploaia îmi dă motive de plâns,
Tot de la ea aștept și-un banal răspuns.
Plouă mărunt, în versuri mă-ncurc...
Totu-i trist,efemer...
Ca și picătura ce cade din cer.
Cerul de soare duce lipsă,
Plouă ca-ntr-o zi de-Apocalipsă...
Frunzele copaciilor bătrâni se-aleargă,
Cu stropii de ploaie, pe-o stradă-n lumea largă...