vreau patine cu rotile, brațele mult deschise, timpul tău copleșitor să fredoneze sub radicalul ilogic al vremii... vreau să mă ierți pentru fiecare fir despicat în patru, pentru deznădejde... și vreau să te bucuri pentru că am înțeles venirea ta. răsfoiesc realitatea, recapitulez și aș desena o floare de camelie! așa e iubirea noastră! puterea ei stă în frumusețe, în petalele care se adună pentru a scrie liedul dorului și eternul „te iubesc”.
la momentul următor va fi ora... 19:00. e simplu. totul stă în furtuna trupului și a spiritului, când ajunge să se întâlnească cu blândețea. un fel de a tace, când vulcanul îți atinge ochiul inimii, un fel de a mângâia, când păianjenul se ia la întrecere cu țipătul. să te pierzi în tăcerea ta, să aluneci în mângâierea ta. să accepți ora care vine să te învețe că veșnicia e rotundă.

2 octombrie 2009, 19:16