spune și tu


de n-ar fi întâmplările triste
unde-aș mai rătăci eu tristețea
de n-ar fi câte-o supărare nervoasă
unde-aș vedea lumina bucuriei
de n-ar fi lemnul acesta o cruce
unde-aș răstigni rătăcirea

și totuși

dacă nu intram în voiajul ăsta
unde eram eu acum
unde ar fi viața mea

și dacă

nu ne trăznea-n clipa lungă
și nu era rostogolirea pe scară
dacă-n somnul meu n-ar fi atâtea insomnii
și n-ar fi ele gemenele coincidențelor
întâlnirile rătăcirilor
rotunjirile colțuroaselor neliniști
scrijeliturile pietrelor și ale zidurilor
scoarța plajei și inelele copacilor
și umbrele n-ar fi după cum cade lumina
spune! taci?

de nu-ți pierdeai încrederea la pendul
ramâneai același credul
unde era voiajul tău
acum
dacă
nu-ți țineam locul
în echipaj

iar dacă și atunci
și dacă... atunci...
acest if
uneori iff
sau chiar uf
sau uf-uf-uf
ori extremala fu...

spune și tu

acum
când gândul și-a făcut
rondul de noapte
despre cercul magic de azi

când totul era imprezivibil
ai știut să apeși marginea roșie

încerc să opresc o clipă
pe frunza căzută cu fulgerul
.........................................
și-n cele din urmă
marea înghiți naufragiul







Constanța, 24-25 septembrie, 2009