Era ca la începutul vremurilor.
Tu, zâmbind temerar, cu ochi de raze,
fredonând refrenul de iubire, ispititor,
la urechea mea stângă
mușcându-mă ușor de lob
în timp ce furnicile treceau
prin piele ca prin mușuroi.

Ne-am arcuit trupurile pe muzică
ca o pisică lungindu-se după hrană
skin on skin
te desfăceam de taine
adulmecai umărul gol așa cum
te ademenea mirosul de sarmale
de mic copil

ne-am pătruns cu carne ca pe ardeii umpluți
pe care mama îi pregătea la zile de sărbătoare
astupându-ne cu săruturi mici
ușoare ca un fulg
la prima nea.

Ai rămas de atunci în mine
ca un suvenir
m-ai completat ca pe un puzzle
pe care îl desfaci doar la vreme de plictis
și-l recompui identic
cu aceleași mișcări
dar mereu alte emoții

de atunci te aștept să mă decojești alene,
coaja ta de portocale
pe înserat
la prima ninsoare.