Sălaș printre fagii bătrâni,
eu caut în negura serii,
m-aplec printre ramuri s-adun,
un an din veacul durerii.
Din cetini apuse, coroană să fac
crăiesei zăpezii ce-așteaptă,
ofrandă din muguri de brad
și ceară nearsă.
Din ape o ie de aur să țes,
s-atingă firava făptură,
pământul o cergă din visul ales,
s-o calce timidă și pură.
Din pașii ei doină răsună pe șes
și cântec de viață adună
mă las copleșit de sunetul des
în licăr de lună.