Stropește-mi sprânceana cu ceară,
să pot retrăi un infern,
rupe-mi din trup, să mă doară
și fă-mă etern.
Cenușă așează-n pupilă,
în suflet să pot a privi,
iubirea cea fără de vină,
pe unde-aș putea-o găsi.
Mormânt la răscruce de drumuri,
să-mi faci când sorocul va fi,
opaiț să fiu între fumuri,
cu lacrimi la mine să vi.
Pădurea să-mi cearnă durerea,
în vânt să mă scald la apus,
ca soră, să am adierea,
iar frate un munte răpus.