agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2620 .



A doua metapânză despre Don
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ira luca ]

2009-08-07  |     | 



1. Se spune că era odată și o dată


Pentru că astfel de lucruri se petrec, bineînțeles,
În vremuri imemoriale
Odată și o dată – dar,

Se pare că, ele s-ar putea
la fel de bine și repeta –

Odată și o dată, se pare că
Era Cuvântul


2. De atunci multe lucruri s-au întâmplat


În esență aceleași
Cuvântul repetat în vremuri memoriale


3. Rețetar de reproducere a Cuvântului


Se pare că există o anumită rețetă
După care,
În momentul în care ți-e dor de El,
Îl poți repeta.
Nu există aproape nici o garanție de reușită.
Reproducerea poate fi absolut inacurată și deci
Absolut nesatisfăcătoare.
O dată invocat, Cuvântul s-ar putea să nu mai plece
Și să te bântuie pentru totdeauna
Șansele ca el să apară întreg,
Fără malformații congenitale,
Sunt aproape nule.
Iar rețeta este totalmente necunoscută
Vreunui pământean.


4. A venit din nou vremea lui Don


Vreme cețoasă, alburie, vreme fără cer
În care vârfurile clădirilor străpung neființa
Și se estompează în ea
E o vreme poetică
În care îl vom regăsi pe Don absent
Pentru că Don nu se regăsește în ea.
Poate e puțin prea melancolic


5. Moment în care se operează o ajustare a cantității de melancolie

După cum s-a notat deja, se pare că există o rețetă
Care, bineînțeles, trebuiește urmată întocmai
Un rețetar de invocație
a cuvintelor
Însă melancolia, aparent, se presară
După gust

6. Don stă așezat în fotoliu

Postură nu tocmai fericită
Dar pictorul e chemat să picteze la comandă
Așa că va trebui să-l redea întocmai
Don e preocupat de cu totul altceva
Iar prin fereastra-oglindă a lui Velasquez, pictorului
nu i se reflectă decât indiferența:
Don stă indiferent, așezat în fotoliu

7. Despre picturile care se scriu

E momentul ca pictura să semnifice din nou
Să se constituie ca lectură
Cuvintele se vor mângâiate, deci, de pensule moi
Pe toată suprafața pielii
Cu grijă, și îndelung
Până ce iau ființă
Din dorință.
Cuvintele s-au așezat lascive pe pat și visează
Visează mângâieri colorate
Cuvintele au febră și delirează


8. Între timp, Don își ajustează absența


Don se plânge de neființă.
Don colecționează în același timp, în cutia lui magică, cea cu patru camere:
Toate femeile lui Barbă Albastră – deghizat în Don Juan
Praf, mult praf, în săculeți de câte două sute de grame, de catifea, legați cu șnur aurit, grupați câte trei. Când are nevoie, scoate câte unul, îl desface cu îndemânare și… pfuuu…

Dispare în ceața lăptoasă de afară.

Margareta, din când în când, se suie pe mătură
Și îl caută prin praful de stele


9. Două cuvinte despre Margareta se usucă și mor


10. Margareta pictează

Ferestre pe stele
Margareta, ca să fim sinceri, îl pictează pe Don.
Margareta n-a citit cartea despre maestru și e autodidactă
Margareta mângâie cu mătura ei cuvintele
Până când ele se transformă în om
Cuvintele, toate, o înconjoară, o iau în brațe, dansează în jurul ei
Margareta își ia mătura și zboară.

Margareta mătură stelele.
Le strânge toate în săculeți mici, de cânepă, legați cu sfoară, grupați câte trei. Când e cazul, deschide câte un săculeț, prinde cu grijă stelele și i le așază toate în frunte lui Don.


9. Don continuă să fie absent în tot acest timp

Își trece mâna peste frunte, grăbit, și-și scutură stelele.
Stelele se usucă și mor.


8. Don apare ca o împunsătură de ac


În țesătura cuvintelor
Cuvintele, toate, se înfioară, foșnesc, tremură tomnatec, în roșu, verde și galben

Cuvintele sunt pătrunse ca de un pilon,
Prin șira spinării, până în moalele capului
Cuvintele aleargă pe pânză, lăsând în urma lor dâre de lumină

Margareta semnează cuminte, cu negru.


7. Despre Absența prezență.


Vom scrie ceva mai încolo.


8. Despre prezența absență


9. S-au spus suficiente cuvinte

consumate în rostire


11. Adevărul se afla între litere

Din pacate acest lucru e posibil doar în prezența lor
așa, ca la vorbitor


12. Prezența absență doarme mult, adânc

nu doare, e doar sterilă
e atotputernică și copleșitoare
e ucigașă
te transformă instantaneu în lutul mut din care te-ai facut


13. Infernul cu pisicile lui negre


E mijlocul de locomoție al margaretei
Dar unde e margareta?


14. Unde e Don


15. Nu mai e nimic

margareta s-a suit într-o zi pe matură
s-a dus după Don în măruntaiele infernului


15. Unde aflăm dacă Don era într-adevăr mort


16. O poveste bună trebuie să știe când și cum să se termine
Nu e și cazul acestei povești care-și caută mai degrabă continuarea
Această poveste nu dorește sa fie una bună.
vrea să fie o poveste obișnuită, cu copii și până la adânci bătrâneți

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!