Dincolo și dincoace de mine sunt lanurile de grâu
eu număr tăbliile meselor cu fețele albe cusute cu maci
număr farfuriile pline și oamenii fericiți
privesc cele câteva fețe transpirate
oamenii aceștia negri ai pământului
ne petrecem zilele alături scormonind glia
așezăm apoi semnițele
le așteptăm să se trezeascaă din somn
și le privim apoi cum se leagănă
întâi verde si apoi galben , mai galben,
doar păsările vin să ne întrebe, voi cine sunteți?
Doar păsările...
Apoi vin boabele care ne trec prin palme
vin și se duc precum păsările călătoare
doar noi rămânem să vindecăm rana pământului
zi de zi , clipă de clipă, noi truditorii ogoarelor
cei care ne umplem de nesfrâșită trudă
încât și noaptea în somn
mi se pare că sunt un cer care ține
în palma dreaptă luna și pe umerii celorlalți
precum păsările, stau adormite stelele.
Și apoi plecăm, plecăm departe
scăpați de griji să ne ascundem
în grădina Domnului să-i fim intru veșnicie, dalbe flori.
De unde vine mirosul de vanilie cozonaci?
Iarăși, mamă?