Mi-e dor de liniște și pace,
Mi-e dor de ascultare,
Mi-e dor și mult mi-ar place,
Să cad azi în visare.
Un vis real, nu închipuit,
Căci multe sunt fantasme,
Iubit să însemne chiar iubit,
Nu-l vreau pe cel din basme.
Căci din legende în legende,
Create multe fantezii,
Azi nu te poți încrede,
Trăind doar în iluzii.
Trâirea în visare e frumoasă!
Plutind în nepăsare,
Foarte puțin mai pasă!
Prea multă e visare,
Și n-ar fi asta un păcat,
Căci frumos e să visezi,
De-ar fi și visul adevărat,
Și să mai poți să crezi.
Frumos ar fi, asta doresc,
Visul vis, nu ireal,
Să fiu iubită, să iubesc,
Să nu ma las dusă de val.
Căci valuri, valuri au trecut,
Mai multe în visare,
Și tot așa s-au petrecut,
Mai mult în nepăsare.
O singură trăire este!
Aceea e simțire,
Ce nu ii spui poveste,
E singura trăire.
O mare liniștită sunt, când simt iubirea,
Și un vulcan aprins în fața celor ce mă mint,
Care-mi aduc doar amăgire,
Și nu le pasă de ce simt.