Adesea îmi ascult cu buricele degetelor
Împreunate, ele simt vibrația
Pe maxilar
Creștetele inimii
Mele, tale?
Azi sunt prototipul Andrei, ediție limitată
Pe bandă rulantă trag aer din atrii
Le scutur de sevă
Și seva se preface – lacrimi
Un bulgăre roșu coborând pe panta
Conștiinței.

Mi-ai zis cândva că muții se iubesc după perdea
Lumea lor e-o scenă, la care noi
Aplaudăm iar ei ne întorc spatele
Noi le vedem totdeauna spatele
Niciodată fața.
De fapt, sunt două scene și două
scenete, cum ai fi crezut
Noi zâmbim, râdem, sărim în sus
Călcam cu bună-știință, strivim, regretăm dar
Niciodată cu adevărat
Iar muții se apleacă - grav
Și fără aplauze.

Lumea întreagă se scutură de noi
Senine, ploi, avalanșe, tornade
Cu(tremure), cu greu
Lăsăm pe cineva să ne admire
Urâțenia
Și când o facem, împungem
Crime, violuri, ignoranță și fericire
Și fericirea, da, ca un efect Doppler
Oamenii care se cred fericiți sunt
Ignoranți de
Violatori de
Și mai ales
Criminali
De oameni.