"De trei ani te știu plecând seara
să-ți treci după gât o funie albă", mi-a zis.

"De trei ani dormi cu funia la gât", mi-a mai șoptit cu venin.
"De trei ani lucrez în laboratorul meu ridicat într-o funie
din ce în ce mai subțire.
Aproape orb. Aproape nebun.
Nu dorm, cum zici, nu dorm.
Reinventez literatura, vai, doar reinventez literatura.
Fiindcă altfel nu se mai poate".

"Tu vorbești în poezii.
Tu îmi spui poezii, sinucigașule!" mi-a mai strigat furios.
"Îndrept epoleții regelui - măresc strâmbătura bufonului.
După un manual al meu
grăjdarii reînvață iubirea pentru caii de rasă.
Pe scribii sălbăticiți îi reînvăț alfabetul.
Pun încă o dată ordine în marile sentimente.
Bat monedă nouă!
Auzi cu câtă precizie lucrează matrița?

Bat monedă nouă!"