Cand toți dormeau, în clară noapte
Cu ropotiri-enclave somnul citea-n psaltire
Și orice fleac chibiț în răzvrătire
Juca-n furiș căderea dintre șoapte

A fost, s-a dus, a sângerat pe margini
O vorbă înnegrind acele miriști
Senzația sufocantă când tocul scoți și riști
De săgetezi intriga ascunsă printre pagini

Căznind uitarea le răsfoi odată – doar...
Și-‘or ivi și ele capetele-n tihnă
Silabisite, rupte din cea dintâi odihnă...

Și-‘or pune toate gloată etate-n galantar
De vor vroi să suduie-n chemare...
Pe văr-stilou și surori-călimare