poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 10655 .



Corbul
poezie [ ]
Traducere de Leonida Lari

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Edgar_Allan_Poe ]

2009-07-05  |     |  Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian



Într-o noapte-ntunecoasă, istovit, ședeam la masă
Cu străvechi volume-n față, cugetând asupra lor,
Și pe-o carte cam ciudată ațipii, când deodată
O bătaie neașteptată se-auzi ușor-ușor,
Cred că, murmurai încet eu, a bătut vreun trecător,
Nu-i decât un trecător.

Și acum mi-e deslușită iarna cea mohorâtă:
Cărbunii, pierind în vatră, nășteau stafii pe podea,
Așteptam doar dimineața, căci în cărțile din față
Nu găsisem vreo povață ce aș face fără ea,
Fără-a mea Lenore, pe care îngerii o vor cânta,
Doar în ceruri undeva.

Și mătasea parcă vie din perdeaua purpurie
Mă umplea, foșnind, de spaime și să nu mă înfior,
Izbutind să-mi vin în fire, repetam parcă-n neștire:
Bate`n ușa casei, sire, un grozav vizitator
Bate-așa târziu în ușă, poate cere ajutor
Un grozav vizitator.

Inima mi se-mpietrise, n-am tăcut prea mult și zisei:"Domn sau doamnă, mă iertați, dar... s-a-ntâmplat
s-adorm un pic,
Nu-auzii întâia dată o bătaie-atât de-nceată,
O bătaie delicată..."Cine poate fi, îmi zic,
Și deschid în cale-i ușa, să nu zăbovească-n frig,
Beznă - și mai mult nimic.

Mult am stat privind afară, gânduri stranii mă-ncercară -
N-a trecut așa hotare duhul vreunui muritor-
Noaptea își sporea-n putere, peste tot domnea tăcere,
Numai șoapta de durere sparse liniștea:"Lenore"...
Cine-o fi răspuns?... Ecoul? - că-am rostit încetișor-
E ecoul călător.

Întorcându-mă-n odaie, auzii din nou bătaia,
Numai că de astă dată - mai răsunător ceva
Și mi-am zis cu-nfrigurare: înțeleg acum, se pare
Că acesta-i vântul care să deschidă geamuri vrea,
Fără îndoială el e cel de la fereastra mea,
Vântul și nu altceva.

Cum oblonul îl trântisem, cu aripile întinse
Brusc intră, umflându-și pieptul, și măreț înainta
Un sinistru corb - minune de pe timpuri vechi, străbune
Și fără vreo plecăciune, ca un lord ce se ținea
Pe bustul zeiței Pallas se-așeză și, uite-așa,
Sta, nici semn că i-ar păsa.

Negru și cu pene rare, era grav la-nfățișare,
Că surâsem fără voie, deși îmi doream să mor,
Nu ești arătos, ei bine, însă intri plin de sine,
Pribegind până la mine ca un stol rătăcitor,
Spune-mi numele ce-avuseși pe-acel tărâm ne-ndurător,
Zise corbul: "Nevermore".

Și uimirea mă pătrunse că o pasăre-mi răspunse,
Deși înțelesul frazei nu-l găsii mulțumitor,
Dar s-a pomenit vreodată și-a fost binecuvântată
Vreo ființă să mai vadă-n ochi tabloul următor:
Stând un corb deasupra ușii, sigur și nepăsător,
Corb pe nume: "Nevermore".

Când acest cuvânt rostise, parcă sufletu-și golise,
Că fără-a clinti vreo pană, iar tăcu necruțător.
Atunci spusei cu tristețe:"N-am amici ca-n tinerețe,
Numai el îmi stă pe-ospețe, nepoftit și sfidător,
Mâine va pleca cum pleacă orice vis amăgitor..."
Zise corbul:"Nevermore".

Tot se-nvălmăși în mine că-mi răspunse-atât de bine
Și mi-am zis în gând: "Firește, ce-i aici îngrozitor,
E că-n țara lui destinul i-o fi prigonit stăpânul,
Până-n cântecele-i chinul se-adună răscolitor
În acest cuvânt pe care corbul îl păstră ușor
În cuvântul "Nevermore".

Fără ca din ochi să-mi scape, am tras jilțul mai aproape
De-acel bust, zâmbind întruna, deși îmi venea să mor...
Cufundat în perne fine, meditam ce e și cine
L-a-ndreptat tocmai la mine pe ciudatul zburător,
Ce să-nsemne croncănitu-i des, de rău prevestitor
Din fatalul "Nevermore".

Meditam fără vreo grabă, fără-a spune vreo silabă
Orătăniei, privirea căreia mă mistuia
Și, slăbit fiind, deodată capul îmi lăsai să cadă
În pernă stins luminată-a jilțului de catifea,
În catifeaua de care nu se va atinge ea
Niciodată-n viața mea.

Îmi păru atunci că-n aer se-nchină c-un tainic vaier
O cădelniță și-un înger pogorâse pe covor...
Am strigat în disperare: "E-un trimis de sus ce are
Un balsam pentru uitare, un balsam mântuitor,
Bea, hai bea licoarea asta și uita-vei de Lenore!"
Zise corbul:"Nevermore".

Piază rea, căzută mie din a nopților pustie!
Ne supune-aceeași soartă, de aceea te implor,
Spune-mi, în Eden, departe, ce mă-așteaptă după moarte?
Și avea-va oare parte sufletu-mi, sfârșit de dor,
Să-ntâlnească-acea fecioară, pe iubita mea Lenore?
Zise corbul:"Nevermore".

Pasăre sau nălucire!... e un semn de despărțire
Vorba ta?... Atunci dar pleacă pe-acel țărm ne-ndurător
Cu tristețea mea mă lasă, nu scăpa vreo pană-n casă-
Urmă necuviincioasă dintr-un joc înșelător
Și din inimă îmi scoate pliscul tău ucigător
Zise corbul: "Nevermore".

Și nu zboară, nu se-ntoarce, stă și tace, stă și tace
Ca un demon, numai ochii mă țintesc pătrunzător,
Lampa tot mai viu se-aprinde, umbra corbului cuprinde
Și din umbra ce se-ntinde uriașă pe covor
Dat nu este să mai iasă sufletu-mi pătimitor
"Nevermore, o, Nevermore!"


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!