poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1242 .



Marea mereu
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Phantasmagoras ]

2009-07-05  |     | 



Marea, mereu

“…aux yeux cernés de mort descend
à ce monde du miracle”


Lumina deschidea ferestre
-n întunecatul ochi de mare,
prin care îngeri triști
se prăbușeau din cer
Și risipite se înecau în valuri
pulberi de aur; ajungea la maluri
ecou întârziat și efemer.

Te căutam printre corali:
nu-ți știam chipul,
nu-ți știam glasul,
dar erai atât de aproape,
simțeam pe obraz geana ta cum se zbate
Și mâinile mele dădeau la o parte
văluri de întuneric și moarte…

- Nu căuta spre a afla,
lasă cuvintele să vină la tine!
- Cuvântul nerostit nu-i oare
un fel de zeu, un fel de soare,
fel de împărat al cuvintelor?
- Lăsați cuvintele să zboare:
stol de păsări transparente,
împrumutând culorile văzduhului!


Un animal marin ciudat,
cu două carapace albastre, transparente,
rotindu-se impercetibil, dar neîncetat
si hrănindu-se cu emisii luminoase inconsecvente:
Medalie spânzurată de-un curcubeu
la gâtul lui Dumnezeu.

- Abia mai respir,
prins între două imense carapace,
albastre, transparente,
învelișul meu de cer și ape,
care singur face posibilă viața;
abia mă mai mișc
s-o hrănesc cu lumină…
- Ascultă! E de fapt
același clopot de cristal,răsturnat,
proiecția visului în cuvânt ;
înot, înot mereu,
trec peste puntea unui curcubeu,
mă înfășoară timpul
în giulgiu de dantele
și țărmul m-așteaptă:
tărâm funerar
pentru toate viețuitoarele mele.


Urma lăsată pe frunte de gând -
sinusoida unui țărm de mare -
glas de sirenă venit din adânc,
limpezit ca argintul de depărtare…
numai în nopțile de ger bolnave, când aprinse
sunt trupurile-vreascuri de un ciob de lună,
la țărm trimit comorile promise
fecioarele cu pulpele de spumă.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!