cantec de toamna



peste crestetul padurii,
se asterne iarasi toamna
o mantie;cu frunze ruginii
ce imi atinge mana.
estia aici! iti simt parfumul...
parfum care ma imbata
esti o zare cenusie
ce intunec-a mea fata

pletele-ti flutura-n aer..
esti unica...esti totul...
condu-ma pe-al tau caier
sa-ti simt fata palida,
ce in soarele sangeriu
reflecta un peisaj...
unul ruginiu

pasesc pe covorul care,
zdrobeste sufletele frunzelor...
le-ai ucis...
deschide-mi cararea amintirilor...
sa simt trecutul aproape...
poate si viitorul. deschide-mi pleoapele.

iti simt iubirea pentru viata
iubire ce desparte intunericul...
de a ta palida fata...

sub umbra mantiei tale,
iti admir lumea...plina de petale
vraja ta rosteste versuri...
versuri ce te fac sa zbori...

privesc luna plina.
iti vad chipul...chip plin de lumina...

esti un inger,draga toamna
esti o taina...