Atâta ești de departe,
Iubirea mea,
Încât nimic nu mai e
Cum era.

Răsăritul
e lipsit de grandoare
Și când noaptea coboară,
Devine neagră, neagră,
Fără prezența făpturii tale.

Detest marea cea mare,
Marea ce ne separă,
Și totuși prin ea
Îți trimit un crâmpei
Din inima mea.

Iubirea mea,
Să știi că-n inima mea
E locul tău mereu,
Chiar dacă ești departe
Chiar dacă sufăr peste poate,
Eu cred și sper în fiecare seară
În dragostea noastră nepieritoare.
Când unul lângă altul vom fi,
Când veseli ne vom regăsi,
Cheia de la inima mea,
Þi-o voi reda , ți-o voi reda.
Dar pân`atunci
Visează-mă, iubirea mea
Eu, lipsa ta, lipsa mea.
Visează-mă, iubirea mea.