Starea cuvintelor constituie pentru Marius Șolea o preocupare atît de gravă, încît pentru el devine mai important să definească drama incomunicabilului decît bucuria apolinică a ordonării cuvintelor în sfera armoniei.
Îngîndurat și trist, împovărat de întrebări și rănit de incertitudini, poetul acesta pe cît de tînăr ca biografie, pe atît de bătrîn ca experiență a trăirilor limită, acolo unde adevărul și falsul se intersectează în mod paradoxal, cunoaște nu doar arta ordonării poetice a cuvintelor dezordonate ci și taina cea rară a celor foarte puțini atinși de har, care stă la temelia premoniției.
Iată de ce, Marius Marian Șolea povestește și prevestește cu sinceritatea și cu obișnuința care trebuie să le fi fost proprii păstorilor mitici atunci cînd contemplau cerul, citeau stelele și vorbeau lumii în psalmi. Marius Marian Șolea este un poet mistic nu pentru că vrea el ci pentru că așa îi poruncește Cuvîntul. Și, pentru el, Cuvîntul înseamnă perfecțiune.


George Þărnea