Metastaze


Nisipul unei mări străine se strînge
într-o piatră colțuroasă,
iar eu alerg desculț
și fuga mea se frînge.


apoi eu mă strîng
într-o mamă tînără
și nenăscut mi-e dor de mare,
de parcă mă voi frînge.


între seară și lume,
brațele ei mă leagănă
și groapă îmi sapă
într-un orizont fără nume,
sau cu nume închis.