Aceleasi crengi innodate confuz
ma despoaie de lacrimi de dureri de tristeti
fredonez aceeasi melodie din copilarie ca si cum ar ajuta la ceva
cotloanele impaianjenite imi dau un sentiment de nesiguranta
apoi imi scot elegant manusa
Strivesc primul paianjen intre degete
Vad cu stupoare lumea intoarsa pe dos picurind din aceeasi clepsidra
In care striveam capul sarpelui cu talpa piciorului descult

Ma renasc pentru prima data stapin

nepotii imi vor multumi intr-o zi de duminica
stapini