Peste zvâcnirea de dincolo de brazi
Soarele astupă norii și se-mbată ;
Miresme de cocori se pierd în fum
E liniște acum.
Și mult e zborul peste vise negre
În cărucioare candid colorate
Din emergența soarelui nebun
Și totu-i scrum ...
Din odisee lacrimile curg
De-atunci de când a fost o lună plină
Și dincolo de mine e un drum
Pe care nu-l mai știu ...

Visez cu ochii arși peste un deal
Ce curge înverzind un zbor de seară
E cupa liniștii cea foarte necesară
Și e amară.
Pe unde am umblat pe-atunci cu tine
Și cine erai tu fără de lacrimi
Și cine eram eu când era seară
Și era bine.
Dorm...În cădere bruscă pe trotuare
Alunec sub lumini de-autobuze
Și-aștept să vină clipa cea de taină
A eliberării de-infinit.