A nins peste dragostea mea
Pufos, cu fulgi mari și curați
Acum e soare
Totul izbucnește la viață
Celulele clocotesc de bucuria
Trezirii din somn
Câtă căldură neoprită
Se revărsa acum de sus...
E atât de bine să știi
Că încă trăiești. Și-atunci
Nu poți decât mulțumi soarelui
Pentru dragostea revărsată
Prin razele sale îmbietoare,
Ce umplu gurile însetate
Ale ființelor amorțite și somnoroase.
Acum dragostea mea va răsări
Odată cu soarele
Și va străluci
Cu mult mai puternic,
Cu mult mai frumos
Și va fi mult mai bine.

În grădina mea secretă
Unde apa clipocește veselă,
Primindu-mi lacrimile de bucurie
Și oglindind un chip minunat
De fetiță îngândurată și iubitoare;
Am nevoie de multă liniște
Și ea înțelege
Nu e nevoie de cuvinte
Nu trebuie decât să simți
Sufletul, înăuntrul iluziilor
Numite foarte straniu și nenecesar
Trupuri...
Ce calm e omagiul
Acesta etern
Adus luminii și căldurii
Ce dau viață apei
Din sevele misterioase
Și ce calmă e viața
Dacă dragostea pentru soare
Nu piere niciodată
Precum nenecesarele trupuri...