Floare de lumină


Cu scrisul am întrerupt tăcerea,


să mă iubești
precum iubește noaptea
lumina unei stele căzînd.


eu m-am ascuns
de frumusețea Ta,
uitarea și teama
mi le-am luat de mormînt.


îți mai aduci aminte de mine
cum îți priveam ochiul
în livada cu piersici,
cum dincolo de ochiul Tău
vedeam soldații aceia
care trăgeau mirați în mine?


găsește-mă în cele create
de cuvîntul Tău!


Tu ești frumos, Doamne,
precum o lacrimă
care așteaptă să cadă,
tremurînd deasupra lumii
pe care o văd atît de mult ca fiind a mea...