Te-ai gândit că s-ar putea să nu mai fim niciodată de față
când în sfârșit culorile s-ar așeza în hainele lor obișnuite

ne-am așeza ca pe niște fotolii în căușul amintirilor netrăite
încă ne-am sprijini de brațele copacilor sădiți într-o lună oarecare
de vară știam doar că numai în mai prind rădăcini aveam fiecare
jumătăți inegale de cercuri le aruncam bumerang uitam
să le mai privim întorcându-se dar vorbeam despre astăzi

am urmări picior peste picior cum ni se îndepărtează conturul
pe un ecran de home cinema simulacru ne-am prinde degetele
în minciuni alb negru eu că încă te mai iubesc
tu că nu îți este îngrozitor de teamă dar vorbeam despre astăzi

am privi din când în când peste umăr iubire astăzi noi nu ieșim
cred că am mai văzut undeva filmul ăsta nu-mi mai aduc aminte
sfârșitul oricum cred că era ceva dureros aveam aripi ciuntite
din naștere visam mereu că unul dintre noi zboară
clipeam pe rând să nu stricăm ritmul dar vorbeam despre astăzi

ne-am ridica tot pe rând acum eu mâine tu ieri tu astăzi noi
ne-am așeza uneori din ce în ce mai rar însă în fotoliile astea
te-ai gândit vreodată că s-ar putea să nu mai fim de față
pelicula s-ar albi cu timpul mirosul de ars s-ar impregna în pereți
am deschide fiecare o altă fereastră dar eu nu vorbesc despre astăzi