kilometrii incompleti de sina ne separa,
printre statii pe ce-a fost acel ultim drum,
sarutul din vagon si ultimul din gara
sub cerul de ianuarie prefacut in scrum.


stiu cum ti-e, dar nu stii cum mi-e mie
nici nu ar conta, uita ca te-am iubit,
da, sunt viu in lumea asta vie
mult prea viu ca tu sa crezi ca am murit.


am ramas aici prin sute de cladiri,
cate-un bloc sau cate-o strada, inca le cunosc,
dar pe tine te voi scuti de intalniri,
voi fugi de tine... nu te recunosc.


cauta-n buzunar, trimite-mi iarasi timbrul,
ai sa gasesti in posta din cateva scrisori
nimicul, s-atunci vei sti ca timpul
va astepta momentul sa mor ca tu sa mori.


nu te urasc caci n-am puterea de-a o face,
nici n-ar fi drept sa-ti spun: Dispari,
caci te iubesc de tot si parca-mi place
sa tot tresar mereu cand tu apari.


iti scriu acum, ai sa-mi citesti scrisoarea,
dar ai s-o arzi stiind ca n-am uitat,
caci vezi, traiesc rentabil cu uitarea:
destinatar(numele tau), scrisoare din Arad.