Am soptit incet vantului versuri de diamant
si ne-am luat la intrecere pe movele campii,
acolo unde se intalnesc emotiile cu marea
si unde pescarusii nasc cariatide de vraja,
iar vantul,intelept imi saruta pasii
crescuti prin amintirile tale de noapte
si ma lua de mana,cu mare cu tot pe raze de luna,
apoi ma simt catapultat in versuri de cristal
mangaindu-ti privirea in oglinda
si tresar,de teama sa nu-ti tulbur imaginea,
cea de inger sarutat de aducerile aminte...
si esti frumoasa,cum luceferi adie in curcubee mii,
esti magnifica revelatie afriodisiaca
poposindu-mi prin celulele vulcani in eruptie,
esti taina din nori adusa pe aripi de comori
si lacrima de primavara inundata de mirare toata
si esti zambete de prunci pieduti prin lunci
si desfrunzire de idei,si miasme de sub tei,
esti sufletul meu ramas intr-un colt de oglinda,
de ramuri,frenezii si vraja dornic sa se prinda...