Gasesc uneori cararile alteori liniste
si ea parfum din rana
mamei cazute in pantecul nasterii
nu e nici un obstacol intre noi
doar rima nepotrivita
la ciorapul tesut in pripa
de mana cerului
ce ne acopera deserturile

azi m-am trezit auzind visul
unei salcii
respira malul apei
odata cu ea din icoane
cusatura din zi
pe unde imi vedeam inima
credeam ca numai pe noi
ne au prizonieri visele
dar m-am linistit
salciile dor mai departe
de apa ce le spala
si durerea ma umple
ca o comoara ce rade

intre noi e doar rima
ce doare atat de mult cerul incat
uneori ploua cu galeata
sa ne spele paraginirile
aprinza-se aripa pasarii
ce ne zboara
sa cadeam odata mai sus
de sfiala ce ne-ngrozeste apropierile
si ne acopera poezia
cu pulberea privirilor
din coada ochilor

cade ochiul luminii
peste noi
cu gustul christic
dospit mai departe
de ultimul cuvant
ramas nezis
diminetile albe
salcii plang
rimele apelor
plecate la culcare