Prin raza de soare neatinsă de nor,
sprijinind bolta topită din crater,
mă adaug gândului ce zboară spre tine,
fraged descântec șopotind din trecut.

De sub raza de soare de nor încrețită,
peșteră pierdută prin timp si simțire,
sunt gândul ce te-adaugă mării și lumii,
renăscut curcubeu într-o lume alb-gri.

Precum luna brăzdată de crengi mugurinde,
viață scăldată de zâmbet, rugă și lumină,
transmutația dorinței spre verticalitate,

Mă găsești, mă renaști, mă ajuți să devin,
tot mai mult, tot mai mult înspre centru
dragoste fără margini dăruindu-se lumii.